Trecutul îți bate la ușă

Câteodată te întrebi cum ai reacționa dacă trecutul ți-ar bate la ușă.


Ei bine, iată că mai bate din când în când. Înainte ai fi fugit repede să îi deschizi, însă acum îți controlezi pașii. Știi că mai întâi trebuie să privești prin vizor, iar pentru că ai învățat să îți respecți trecutul, îl lași să intre.

Îi faci o cafea. Îl întrebi cum se simte, ce a mai făcut între timp și îl asculți. Vă zâmbiți constant și îți dai seama că în ochii lui se citește faptul că nu te-a uitat și că te-ar dori înapoi. Te asigură că s-a schimbat și că acum poate oferi din inima lui mai mult ca oricând.


Apune soarele, iar lumina ți se reflectă în ochi. Încerci să te ferești, dar te oprește, spunându-ți să rămâi nemișcată.


Nu își poate dezlipi ochii de-ai tăi, însă tu într-ai lui citești în continuare povești dintr-un trecut demult asfințit.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s